Nu foarte interesant traseul, asa si asa s-ar putea spune. Partea mai putin placuta a fost ca la Cotu Vaii mi s-a rupt o spita de la roata din spate, care a mai intrat pe la pinioane, a fost prinsa pe sub lant, iar consecintele puteau fi de-a dreptul dezastruoase. Pana la urma am scos-o de pe pinioane si cu roata stramba destul de mult am mers incetisor pana la destinatie. De la Albesti am simtit cum vine ploaia care intr-un final m-a purtat pana la 2 Mai, desi nu ma pot plange, abia m-a racorit cum trebuie. Un parcurs de 160 km, fara alte evenimente desosebite, doar saracia localitatilor isi facea de cap prin zonele respective, saracie vizibila la tot pasul prin casele saracacioase, oamenii posomorati si neingrijiti, masini vechi unde numerele de inmatriculare romanesti erau o adevarata raritate, etc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu