Mult asteptatul sfarsit de saptamana prelungit datorita sarbatorilor de Rusalii a venit, si era momentul propice unei ture cu bicicleta diferita de ceea ce se intampla deobicei la sfarsit de saptamana. Pentru ca in 2011 am mai incercat o data sa parcurg o parte din Transalpina si nu prea a iesit cum am dorit, am considerat ca este momentul sa-mi iau revansa si sa fac o catarare pe acest traseu.
Si uite asa, la ora 23:45 (cu ceva intarziere ca altfel CFR-ul nu se simte bine) am plecat cu trenul spre Tg Jiu, de unde imi propusesem sa plec spre Transalpina. Judecand dupa ora la care trebuia sa ajunga trenul (04:40), am intrebat pe doi tipi daca urmeaza Tg Jiu si raspunsul a fost afirmativ. Cand am coborat din tren am constatat cu o deosebita stupoare ca am reusit sa cobor la Tg. Carbunesti in loc de Tg. Jiu. Norocul mi-a suras cand un politist m-a indrumat pe un drum spre Novaci care s-a dovedit mai scurt, mai bun si mai putin circulat, astfel incat "m-am scos" intr-un fel sau altfel. Intr-un final cu masa de dimineata si cu drumul pana la Novaci am inceput sa urc pe Transalpina undeva in jurul orei 07:30...
Dupa 2 ani, memoria a devenit destul de selectiva, astfel incat nu imi aminteam sa fie atat de grea urcarea din Novaci pana la Ranca si apoi pana in pasul Urdele (2145 m), asa ca am plecat la drum optimist, si cand am inceput sa urc in Novaci si am vazut cat de greu este am crezut ca va fi atat de greu doar pana la iesirea din sat. Nimic mai neadevarat, cand am vazut ca si apoi urcarea este la fel de dura am crezut ca voi face cale intoarsa acasa. Din fericire nu s-a intamplat asa, si oricat de greu incepea sa mi se para urcarea, mi-am zis ca am sa rezist pas cu pas, curba dupa curba, serpentina dupa serpentina pana la final. Tentatia era mare sa mai merg si pe jos, dar m-am gandit cum ar suna acum celebrul ordin 227 al lui Stalin "niciun pas inapoi", asa ca mi-am zis "niciun pas pe langa bicicleta". Incet si sigur, serpentina dupa serpentina muntele a cedat si satisfactia reusitei a venit.
Vedere spre Novaci, cand mai era destul de mers pana la Ranca. Vremea a fost excelenta pe tot parcursul deplasarii...
La fel, se vede Novaciul in departare, dar si drumul pe unde am urcat...
Si tot incet dar sigur, incepea sa se vada luminita de la capatul tunelului, adica dupa urcarea ce se vede in poza, stiam ca va veni o coborare destul de scurta chiar pana la Ranca...
Acum Ranca incepea sa ramana si ea tot mai in spate. Chiar imi doream sa n-o mai am prea mult timp in raza mea vizuala, doream sa avansez cat mai mult posibil...
Drumul de la Ranca spre Pasul Urdele, din ce in ce mai frumos, dar si din ce in ce mai obositor pentru picoarele mele...
In sfarsit am gasit pe cineva oprit sa-mi faca si mie o poza, surprinzator, sambata pe acest traseu nu prea urca lume dintre Novaci, chiar ma asteptam sa am probleme cu traficul pe acest traseu. Cand m-au vazut cei doi care erau in masina cu pricina prima intrebare pusa a fost daca sunt roman, pt ca spre marea lor mirare nu se asteptau ca romanii sa practice astfel de sporturi. Partial este adevarat, dar incet-incet invatam si noi sa ne mai dam jos fundul din masini si sa ne (re)indreptam catre miscarea in aer liber.
Ce avem noi in fundal?! Un BMW, cu numere de Romania chiar. Ramasese fara baterie pur si simplu. Desi nu am auzit de asa ceva la un Logan, daca s-ar intampla nu s-ar supara nimeni, asa ca "Buy romanian products"...
Punctul cel mai inalt al traseului, se poate vedea drumul in departare, din pacate nu era nimeni oprit sa-mi fac si eu o poza...
Tot in punctul cel mai inalt al traseului, de aici incepea o coborare care iti da fiori, fie ca te afli in masina, fie in alt mijloc de transport...
Pana aici, cam asta se poate vedea din acelasi loc...
In departare se vede orasul Blaj...
Si Brasovul, punctul final al acestui traseu...
Dupa doua zile si jumatate de pedalat, am adunat peste 430 de km, fara incidente de niciun fel, poate si pentru ca bucuresteni nu prea erau prin zona. Chiar pe Transalpina, nimeni nu m-a claxonat, nimeni nu m-a jenat, lumea m-a incurajat la urcare, spuneau ca este un exemplu care ar trebui urmat si de altii (dar nu de ei se pare). Totusi, grataragii incep sa-si faca simtita prezenta, mizeria este mai mare decat ceea ce imi amintesc de acum doi ani, chiar si comerciantii de pe marginea drumului incept sa se inmulteasca simtitor. Data viitoare, am sa port un steag al Romaniei cu mine sa vada lumea ca si romanii pot sa faca sport...
Dupa doua zile si jumatate de pedalat, am adunat peste 430 de km, fara incidente de niciun fel, poate si pentru ca bucuresteni nu prea erau prin zona. Chiar pe Transalpina, nimeni nu m-a claxonat, nimeni nu m-a jenat, lumea m-a incurajat la urcare, spuneau ca este un exemplu care ar trebui urmat si de altii (dar nu de ei se pare). Totusi, grataragii incep sa-si faca simtita prezenta, mizeria este mai mare decat ceea ce imi amintesc de acum doi ani, chiar si comerciantii de pe marginea drumului incept sa se inmulteasca simtitor. Data viitoare, am sa port un steag al Romaniei cu mine sa vada lumea ca si romanii pot sa faca sport...
Bravo si Felicitari! Un exemplu si pentru ceilalti amatori de sporturi. Sunt mandra ca am un asa coleg de servici.
RăspundețiȘtergereSi astept poze cu steagul data viitoare!
Foarte frumos! Bravo! Iti mai trebuie niste logo-uri de sponsori pe casca data viitoare.
RăspundețiȘtergereEu am ajuns doar iarna la Ranca, deci de la iesire drumul era complet inzapezit.