In cazul de fata, mai corect ar fi sa spun "Vechiul drum de la Marea Neagra spre Bucuresti", pentru ca l-am parcurs in sens invers. De mult imi doream sa parcurg drumul dintre Constanta si Bucuresti, si lipsa concediului (pt a cata oara???) mi-a oferit ocazia perfecta pentru a face acest lucru, pentru ca sambata am plecat spre Constanta in masina sa-mi duc copilul si nevasta la mare, urmand ca eu sa ma intorc. Desi modalitatile de transport catre Bucuresti sunt numeroase, am ales sa fac ceea ce imi face mie placere cel mai mult: bicicleta. La 5:20 m-am imbarcat intr-un tren de la Mangalia la Constanta si la 06:45 a inceput aceasta mica aventura pe doua roti. Drumul nu este unul deloc unul spectaculos, poate eventual pana la Cernavoda mai este cate un deal care in mod normal nu ar trebui sa comporte probleme pentru nimeni cu o cat de mica experienta intr-ale pedalatului.
La 09:30 de la Saligny am sarit intr-un tren personal (InterRegio in ziua de azi), pentru a ajunge la Fetesti, pana acolo singurul drum posibil,autostrada A2 fiind inaccesibila bicicletelor. De la Fetesti, a inceput un lung drum de aproape circa 150-160 km catre Bucuresti, pe unde am resimtit din plin o mare presiune a singuratatii. Nu treceau masini decat ffffff rar, localitati foarte putine, soare arzator si un peisaj deloc incantator, fac din acest drum unul nu foarte atragator. De 2 ori proviziile de apa s-au terminat pe traseu si greu am gasit locuri de unde sa-mi reimprospatez proviziile. De altfel, pe o vreme ca asta, consumul de lichide a fost unul destul de mare (8 litri de apa, 1 de bere, 1 de cola, o ciorba de fasole = aproximativ 10 litri).
Poate doar, pentru unii acest drum se inscrie in seria "Amintiri din copilarie", cand drumul era plin de Dacii (1300 sau 1310) care an de an strabateau acest drum si se opreau in cate un camping sau la hotelurile de pe litoral carand cu ele multe bagaje printre care se strecura si biletul de la sindicat care da in ziua de azi nostalgii unora dintre noi.
Si uite asa, pt a patra oara pe anul 2013 am reusit sa sparg bariera celor 200 kilometri, cu un parcurs de fix 220 km...Returul este programat pentru data de 13 iulie 2013, dar inca nu este definitv, urmeaza studierea variantelor...
Peisaj foarte cunoscut, usor selenar, plin de gropi in apropierea centurii care trecea pe sub podul din fata, si pe care am parcurs-o si eu foarte incomodat de traficul foarte aglomerat de pe ea...
frumoasa expeditie!
RăspundețiȘtergereastept sa vii si pe vaile din Republica Moldova! Din varful unui deal poti vedea jumatate de tara