sâmbătă, 24 august 2013

Sinaia-Secaria-Valea Doftanei-Telega-Ploiesti-Dridu-Fierbinti-Bucuresti

Dupa doua saptamani de la traseul cel mai frumos al anului 2013 era si timpul pentru reluarea activitatii pe cursiera, pauza fiind mai mult datorata genunchiului stang care imi face la ora actuala ceva probleme. Asa ca, am purces din nou la drum, si am avut parte de un traseu in care am facut si o pana, am gresit si drumul la un moment dat si am iesit pe DN1 in apropiere de Banesti prin lanul de porumb, etc...Una peste alta, pentru a cincea oara pe anul 2013 in treseele de o zi, si pentru a saptea oara punand la socoteala si traseele de mai mult de o zi am trecut de 200 km intr-o singura zi, adica 213. La intrarea in Bucuresti, obisnuit cu traficul lejer din zona Fierbinti, pur si simplu nu am avut rabdarea de a lua in piept traficul din Bucuresti, si mi-am urcat bicicleta intr-un tramvai si in autobuzul 313 pentru a reveni acasa.

O pauza pentru poze de pe dealul care ducea la Secaria...




In realitate Comarnicul se vede mult mai frumos, aici abia se vede...


In sfarsit urma coborare...foarte interesanta catararea pana aici, mi-a cam pus la incercare genunchiul stang...



Secaria...pe catararea ce a urmat coborarii precedente. Sus, chiar langa varful dealului, se pot observa cu chiu cu vai 2 stalpi langa care eram la inceputul coborarii, acum eram pe partea cealalta la coborarea ce se va fi terminat in Vaela Doftanei...





Acelasi varf, cu vedere de partea cealalta, spre Valea Doftanei...




Valea Doftanei, la lacul unde in fiecare week-end se strange foarta multa lume. Nu cunosc motivele, dar zona era imprejmuita cu garduri si nu prea erau multi oameni pe aici, in schimb mai jos de baraj, spre Campina, zona era impanzita de Homo Grataragius...


La baraj...cred ca se numeste Paltinul...






Cum se face o pana de cauciuc pe marginea drumului DN1, la 16 km de Ploiesti...


Satul Sitaru. Nu ca ar fi ceva extraordinar la acest sat, dar pe aici sa zicem ca am ceva radacini, adica bunicii pe lini paterna erau exact din acest sat. Acum inteleg de ce acest sat mai era supranumit si Balamuci, dar ca idee manastirea situata la cativa kilometri (nu 1 km cum scrie in indicator) merita vizitata, macar pentru oaza de liniste in care este situata, in mijlocul unei paduri, manastire pe care am vizitat-o si eu prin mai 2012.
Aceasta este strada cu pricina...cu radacinile :), unde pe vremuri nici vorba de asfalt, in cel mai bun caz mai era pietruita din cand in cand...
Intrarea in Sitaru / Balamuci, pentru mine era iesirea...


Ce avem aici? La stanga copacului din imagine, avem unul dintre "domeniile Craciun" adica un mic teren cultivat cu porumb, de nu stiu cine din sat...celalalt "domeniu" este si mai mic, situat undeva mai spre interiorul satului...
La "implinirea" a 200 km de hoinareala, aproape de Stefanesti...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu